Pe plaja
Abia
aparusera primele dovezi ale instalarii primaverii. Ma simteam fericita si ma
bucuram de fiecare raza de soare ce intra pe fereastra mea in dimineata aceea .
Iarna te cam scoate din ritm.
Aveam
parte de cel mai dulce vis. Ma aflam pe o plaja unde nisipul era fin precum
faina si stralucea in soarele care acolo, atunci parea mai aproape de Pamant.
Briza sarata imi mangaia porii si desfata simturile.
Mai fusesem acolo! Stiam asta dupa
pietrele de langa mal, dupa batranul care vindea covrigi sub o umbreluta rosie
atat de uzata ca devenise inutila. Oare fusesem acolo aievea sau intr-un alt
vis?
Deodata o fetita blonda cu ochii
verzi ce nu parea mai mare de 5 ani a venit langa mine si m-a luat de mana.
Voiam sa ma impotrivesc, dar nici un muschi din corpul meu nu reactiona. Am
intrat in apa pana la genunchi si ma ingrijoram ca fetita ce imi zambea si
parea ca vrea cu disperare sa imi arate ceva, se va scufunda si nu voi fi in
stare sa o ajut. Parea ca ea facea alegerile pentru mine. Ma strangea de mana
tot mai tare. A facut un salt si s-a scufundat in apa. Atunci am sarit dupa ea!
Inainte sa imi pierd cumpatul si rezervele de aer, manita m-a tras la
suprafata. Ce facea fetita asta? “Ce joc stupid!” Mi-am spus. Si-a deschis
palma mica indemnandu-ma cu privirea sa admir micutele scoici si pietricele pe
care le dobandise in operatiunea de mai devreme.
Am incercat sa ii spun sa imi dea
drumul din stransoarea mainii ei, mult prea mici pentru a detine o asemenea
forta. Ea mi-a zambit si m-a purtat mai departe. Am incetat usor sa ma
impotrivesc. Valurile ce ne loveau pareau sa nu ne afecteze. M-a dus pe plaja
unde erau imprastiate jucarii colorate, forme ciudate, o galetusa albastra si o
lopetica galbena. M-am asezat langa ea si am inceput sa costruim o fortareata din
nisip. Ea pleca din cand in cand cu galetusa intorcandu-se cu apa. Ma eliberase
din stransoare, semn ca prinsese incredere in mine. Ceva in privirea ei imi
placea.
Dupa ce fortareata a fost incrustata
cu scoici si pietricele, a inaugurat-o cu un joc saltat de fericire. M-a apucat
din nou de mana si ne-am plimbat de-a lungul plajei pana ce am gasit o minge de
plaja portocalie. A luat mingea si am inceput sa o pasam, fetita razand in
hohote de fiecare data cand intentionat lasam mingea sa se duca in apa,
considerandu-se punct pentru ea. Imi placea sa ii satisfac acest capriciu.
Dupa
o aruncare mult prea puternica, mingea a fost luata de curent. Am intrat in apa
si chiar daca nu sunt o innotatoare desavarsita, nu suportam sa stiu ca am
dezamagit copila care se uita cu jind dupa mingea care acum, parea doar un
punct pe linia orizontului. Cu cat avansam in apa sarata a marii cu atat ma
indepartam de ea, ma miscam din ce in ce mai greu si ma scufundam incet dar
sigur.
Cand m-am scufundat in intregime, ma
intrebam daca merita sa imi risc viata pentru fericirea acestei copile, o
copila pe care o cunoscusem cu doar cateva ore inainte. Si da, simteam ca
merita! O intalnisem acum doua ore, dar o cunosteam la fel de bine cum ma
cunosteam pe mine. Fericirea ei era fericirea mea!
Mana
aceea mica m-a prin din nou in stransoarea ei care cat de draga mi-era acum si m-a tras la mal. Am ales sa nu ma mai
intreb cum facuse asta. Pentru moment eram fericita ca traiam.
Fetita
a inceput sa deseneze pe nisipul umed, uitandu-se uneori spre mine in timp ce
ma recuperam. In scurt timp am simtit cum stomacul meu isi cere drepturile. Nu
mai stiam unde imi lasasem lucrurile… defapt nu imi aminteam daca avusesem
lucruri.
Un
glas pe care il cunosteam prea bine mi-a strigat numele. Cand m-am intors mama
statea sprijinita pe un genunchi cu mainile desfacute si privirea verde,
superba zambitoare. Am vrut sa alerg spre ea si sa o imbratisez , dar inaintea
mea fetita blonda i-a sarit in brate. Pe mine nu ma vedea.
Atunci
am realizat ca micuta eram chiar eu, ca totul nu era doar un vis, o amntire a
unei zile petrecute pe plaja cu mama. Iar aceasta este una din cele mai
frumoase din viata mea!
No comments:
Post a Comment